Grota Veterani 1788

Scrie un comentariu

21/07/2017 prin GgVerb

Cel mai bine documentat blog despre Grota Veterani este ăsta.

Mai jos este povestea … care a ajuns în „The British Military Library: Comprehending a Complete Body of Military Knowledge,”

Înainte de 11 august Batalionul Brechchainville a ocupat înăltimile
deasupra pesterii. Pestera însăsi a fost ocupată de Căpitanul Mahovacz
cu o companie a regimentului Valach.Pe 11 august la ora 4 dimineasa
Batalionul Brechainville a fost atacat de un corp de armată turcesc
compus din cavalerie si infanterie de aproape 7000 de oameni.
Greul luptei a căzut pe divizia centrală care s-au aruncat într-o redută
pe jumătate dărâmată si înconjurată cu palisade unde s-au apărat timp
de 4 ore respingând 4 atacuri dar au fost în final coplesiti de turcii
multi si furiosi si luati prizonieri.IMG_20170707_093415
Celelalte 4 companii s-au retras în pesteră hotărâti să se apere până la final.
În următoarele zile am fost înconjurati din toate părtile. Inamicul a ocupat toate înăltimile si toate stâncile deasupra de pesteră trăgând în noi cu tunuri si armele mici.
Au dislocat stânci mari pe care le prăvăleau asupra noastră împreună cu
tufisuri si copaci în flăcări.fortificatia noastră era înconjurată cu
vreascuri si dacă ar fi dat foc acestora am fi fost prăjiti de vii. Am
construit două redute unde am montat tunuri pentru a intercepta trecerea
vaselor inamice pe Dunăre. Au încercat să forteze trecerea a 35 saice si
alte ambarcasiuni care aveau la bord 3 tunuri si 100 de oameni dar au
fost obligati de focul nostru să se retragă. În timp ce eram presati de
turci din toate părtile am experimentat tot felul de necesităti exceptând
sunca si făina din care făceam gustări în cenusă fierbinte.pentru că nu
aveam nici bagajele nici ustensile pentru gătit trebuia să ne întindem
pe pământ; numărul celor bolnavi si răniti a crescut si nu aveam nici un
fel de medicamente. Aproape tosi oamenii nostri aveau picioare umflate
acoperite cu viermi. pe scurt, totul ne ameninta cu dstrugerea iminentă.
Turcii ne-au aruncat scrisori în italiană în care ne ofereau retragere
liberă dar cât aveam speranțe să primim ajutoare le-am refuzat
propunerile hotărâti să ne apărăm până la capăt (last extremity).
În această situasie stresantă am fost linistiti de sosirea a două vase
care ne-au adus orez pâine carne (sheep) si munitie dar am continuat să
fim presati puternic de către inamic. Apoi a venit întunericul complet
al noptii. Turcii au profitat de asta si au facut încercări repetate de
a forta trecerea vaselor lor. Îi auzeam vâslind dar nu vedeam un pas în
fata noastră si nici nu aveam felinare sau alte mijloace
de a dispersa întunericul înconjurător. În aceste împrejurări am continuat
foc de tun neîntrerupt si am scufundat un saic inamic dar alte două au
reusit să forteze trecerea. În noaptea următoare am tunat iarăsi continuu
vreo doua ceasuri si câteva saice au trecut iarăsi cu succes.
Aveam acum 30 de saice care trecuseră din stânga în dreapta si desupra
noastră o multime hotrâtă să ne distrugă. Aveam provizii pentru 4 zile si
munitie pentru o noapte. În această situatie de calamitate presati de
inamicul de afară si de mizeria dinăuntru ni s-a promis încă odată dar
pentru ultima dată iertarea de către turci. În consecintă am trimis doi
ofiteri să trateze cu ei.Inamicul ne-a promis o retragere sigură; speram
să obtinem conditii mai bune dar nu am putut obsine decât ca ofiterii si
artileristii să își poată păstra săbiile. Au arătat ofiterilor trimisi
că pregăteau o mare ofensivă si le-au spus „stim că putem pierde foarte
multi oameni dar voi veti muri până la unul dar vom recupera cu sângele
vostru.” Eram deci obligasi să capitulăm.Un comandant a sosit însosit
de câsiva turci si un secretar. Capitularea a fost scrisă si tradusă;
se mensiona în mod expres în aceasta că ne-am apărat tim de 21 de zile
si ne-am predat fara provizii si munisii. Am predat tunul si fitilele
si a doua zi de dimineată a fost fixată pentru retragerea noastră.
Putin înainte de plecare marele vizir a venit personal la bordul unui
saic. Un bărbat cu barba albă ca zăpada înspre 70 de anifoarte îngrijit
cu un turban rosu pe cap, o jachetă e mătase albă brodată cu fire de aur
o sabie magnifică si un pumnal intr-o teacă încrustată cu aur si diamante.
Atunci când ne-am pus în miscare a ordonat interpretului să ne spună
că nu are rost să ne temem pentru siguransa noastră pentru că a luat
măsurile necesare pentru o retragere sigură. Acum am început să urcăm
pe poteca caprelor care era foarte abruptă îngustă si acoperită cu
vreascuri, încât nu puteam merge decât câte unul. Corpul nostru de 700
de oameni au urcat fară pauză timp de 2 ore până am ajuns la vârful
drumului.
La mijlocul urcusului un arnăut a sărit la un ofiter din Brechainville
cu intentia de a-i smulge sabia; ofiterul s-a opus si turcul si-a scos
sabia incercând să îl lovească în piept, dar a fost împiedicat de alti
doi turci care i-au ordonat sa se opreasca. Arnautul a s-a conformat si
si bashharul fiind informat i-a ordonat sa coboare pentru a fi pedepsit
pentru asaltul comis.
Ajungând pe platou am gasit hoarda turceasca aliniata pe doua linii iar
cei din fata tineau saci de piele cu apa pe care au oferit-o oamenilor
nostri sa bea. Un Bashar stătea asezat pe pamant si ofiterii nostri
l-au salutat si s-au asezat langa el. A ordonat sa fie servita cafea si
s-au oferit pipe celor care doreau sa fumeze. Conversatia intorcandu-se
la incidentul cu arnautul Basharul a spus ca aproape sigur isi va pierde
viata pentru ca fusesera avertizati sub pedeapsa cu moartea sa nu fie
violenti cu noi.
Dupa ce ne-am oprit si odihnit o ora am continuat calatoria; ofiterii
au primit cai si Basharul ne-a escortat cu 200 de calareti turci. Dupa
inca o ora o alta oprire s-a facut. Am baut din nou cafea cu Basharul,
am mancat biscuiti albi si saculeti cu pesmeti au fost distribuiti
printre oamenii nostri. De aici Basharul ne-a mai escortat catva timp
apoi si-a luat prietenos ramas bun de la noi. Douazeci de calareti
ne-au escortat pana la Svinita unde s-a gasit un detasament de armata
de-al nostru. Am petrecut noaptea cu totii si a doua zi turcii au fost
condusi inapoi cale de 2 leghe distanta de catre un ofiter si cativa soldati.
Cei bolnavi si raniti in numar de 80 au fost transportati de la pestera
la Moldova (Moldova veche) escortati de un saic turcesc.
Acest tratament binevoitor era neasteptat din partea turcilor. Aveam mari
indoieli ca isi vor indeplini angajamentele dar au facut mai mult decat
poti sa ceri de la un inamic.
Un soldat din regimentul Brechainville fiind extenuat si incapabil de a merge
a fost urcat pe calul unui turc care la condus de capastru. Cand Maiorul Stein
care era comandant in pestera despartindu-se de Bashar acesta din urma i-a zis
ca va fi unul din primii care isi va folosi influenta la Poarta pentru a restaura
vechea prietenie cu Imparatul si Maiorul si si ceilalti ofiteri ar putea face la fel.

Tradus din

The British Military Library: Comprehending a Complete Body of Military Knowledge, and Consisting of Original Communications; with Selections from the Most Approved and Respectable Foreign Military Publications

 

trikulekazanentranceadakaleh33smpestera-veteranipojejenavet5

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

pân'acu...

  • 37,439 citiri din blogu' ăsta

adresa ta de mail

Alătură-te altor 57 de urmăritori

Cele mai citite