Filosof

Speranța moare ultima pentru că fără speranță nu se poate trăi. Și când ne ”pierdem speranța” n-o pierdem! O luăm dezamăgiți de acolo unde am (agățat)proiectat-o și o atârnăm altundeva, altcuiva. Și e musai, și trebuie ca să ramânem în viață să o păstrăm undeva vie. (EGO-ul ca sanatoriu al speranțelor dezrădăcinate…)

problema actuală

Ceva mai încolo patroana librăriei locale și de departe cel mai citit om din oraș își plimba câinele. Văzând scena se oprește în loc privind în gol. ”Dacă aș avea sub 30 de ani și mintea de acum cu care din ăștia doi aș prefera să fac un copil?” 

Psihopați și Empați (Umbră.1)

Kevin Dutton scrie despre capacitatea psihopaților de a se concentra pe momentul prezent, definind o stare de conștiență, de supernormalitate mentală, prin precizie și claritate. Într-un interviu pe care l-a luat unui neurochirurg, acesta spune cum detașarea de tot zgomotul de fond apare în momentul în care operează, fiind extrem de precis și clar în starea mentală pe care o are, avînd o concentrare reptiliană și detașare totală.

Neanderthal și guvernarea digitală

Nu cumva atunci când foamea nu mai e o problemă oamenii încep să se sape reciproc? Nu cumva sute de ani de manipulare dinspre lideri (religioși, politici, media, vânzători) ne-au făcut incapabili de încredere în cel de alături? Suntem condamnați să ne sabotăm unii pe alții permanent până dăm de Necazul cel Mare?