vegetală

Scrie un comentariu

13/06/2016 prin GgVerb

În pădure fagi înalți și drepți strâng pământul între rădăcini și aruncă cât mai sus frunzele către soare. Nimic nu pare mai important decât evadarea din umbră, înălțarea nesăbuită, verticala departe de rădăcini.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVârfurile domolesc vântul , frunzele macină lumină și te simți tot timpul privit, nesigur. Și nesingur.

Am ajuns aici căutând o pădure cât mai puțin accesibilă oamenilor. Mi-am montat cortul, am rostogolit rucsacul înăuntru și acum mă lăfăi în frunziș încercând să pricep ceea ce simt.

Cred că e o sinestezie, un sentiment unic împletit din tot ce simțurile îmi aduc. Sau mă înșel? Nu denumirea contează, deși privesc și aud odată cu vântul, gâzele, păsările aud pașii unei capre undeva în spatele meu.

O rază de soare trece peste mine, ațipesc și visez o gară aglomerată cu oameni panicați că nu se știe când vine trenul. Am o bănuială că nu o să mai vină niciodată vreun tren pentru oamenii ăștia și mă uit în zare căutând pădurea.

Mă trezesc, recunosc visul; e doar un sentiment pe care o să îl am cândva. Synestezia mă preia.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

pân'acu...

  • 36,902 citiri din blogu' ăsta

adresa ta de mail

Alătură-te altor 58 de urmăritori

Cele mai citite